Recent Articles
Is it worth it?
As you might have noticed, my blog has now more categories, in order of their importance: business, climbing, travels. This is a first try of something different…
You meet, you both smile a lot and feel very energetic, you talk and everything seems perfect. The other one explains the idea, tells you he really wants you as his business partner, that you will have a large share of the business, that you will both make a lot of money, you will have massive impact. You have to bring some money, time and effort in the game but it’s fair sharing of contribution and of shares. All the talk lasts about an hour, maybe less, it’s all to good to be true. You fell you want to start the next day, you want to go all in. That day, you tell to all your close ones what a great idea you heard, what an opportunity… You are so eager to find out more.
Spre China
Utimele zile in Kathmandu sunt din ce in ce mai lungi, vrem sa plecam de acolo, sa ajungem mai sus, sa incepem adevarata aventura. Chinezii ne intarzie 4 zile cu permisele si suntem nevoiti sa asteptam… In capitala febrei tifoide, fara vaccinuri facute, stam departe de zonele murdare pe cat putem.
SPOT
Anul trecut am folosit pentru prima data dispozitivul, la propunerea lui Bogdan. In Pamir ne-a scos din multe momente dificile, am reusit sa fim aproape de cei care ne-au sustinut, aproape de familie, de sponsori, de cei ingrijorati de soarta noastra.
Anul acesta, in Himalaya, SPOT-ul ne-a ajutat sa va comunicam pozitia pe harta si un mesaj predefinit, mai ales in zilele cand nu am avut baterie pentru telefonul prin satelit.
Tibi folosind SPOT-ul in Tibet, intro tura de aclimatizare la 6000m.
Patan, Nepal
Orasul adaposteste Durbar Square, monument Unesco inca din anul 1979. Patan este singurul oras budist din Nepal, insa aici se gasesc aproape 1200 de statui ale lui Buddha.
Cand te pregatesti sa urci in Himalaya, stii ca vei avea de suportat lipsuri: frigul, mancarea putina, greutatea echipamentului, singuratatea de pe munte… Fiind intr-o tara a lumii a III-a inca din primele zile ale expeditiei, intr-o lume exotica si spirituala, intamplarile si momentele dificile ne-au ajutat sa ne acomodam cu ideea ascensiunii.
Nepal
Nepal, Kathmandu: Un taram plin de spiritualitate, unde viata curge altfel decat suntem obisnuiti. Oamenii pun accentul pe alte valori, mai putin materiale. Templele se gasesc la tot pasul, hindusi si budisti laolalta se roaga si spera la mai bine, la ajutorul pe care il pot primi de la zei.
Kathmandu
Punctul nostru de plecare in exeditie: Kathmandu este un oras exotic, atat de variat, agitat, pe alocuri murdar, cu cladiri joase din caramida rosie…
Ar fi fost bine sa avem vaccinurile facute, insa noi am sperat ca vom petrece mai putine zile expusi bolilor tropicale. Spre fericirea noastra, am avut noroc sa nu ne contaminam cu nici un virus – febra dengue, febra tifoida, malarie…
O experienta culturala, un mediu diferit total fata de cel de unde veneam noi, capitala Nepalului ne-a invatat sa apreciem de unde venim, sa admiram Bucuresti-ul, sa nu ne mai plangem de aglomeratie, praf, fum sau claxoane.
Aeroportul International Tribhuvan din Kathmandu
Stairway to Heaven – partea a III-a
Unele lucruri sunt foarte greu de povestit, de amintit, unele momente am vrea sa le uitam si totusi nu putem, nici macar cu trecerea timpului. A trecut mult prea putin de cand am fost acolo sus, de cand am ajuns acolo unde mi-a fost teama sa visez sa ajung. Si in acelasi timp, de cand am ajuns acolo unde m-am schimbat, acolo unde am mai urcat un munte al meu, acolo unde o parte din mine a ramas…
Urc, pas dupa pas, intrerupt doar de cele 16 respiratii necesare ca sa nu ma prabusesc…
Ma doare tot ceea ce am in interior, asa cum imi spunea Tibi, ma simt ca o carcasa plina de organe bolnave. Picioarele imi tremura fara sa ma pot controla, desi am incalzitoare in bocanci degetele imi sunt inghetate. Mi-e teama sa nu le pierd, de asta mi-e cel mai teama acum, stiu ca din momentul cand nu o sa ma mai doara e de rau. Sper doar sa nu degere in profunzime.
Stairway to Heaven – partea a II-a
Somnul la altitudinea aceasta este agitat, noi fiind pentru prima data atat de sus, atat de repede si fara oxigen. Avem vise care mai de care mai ciudate, in acelasi timp visam si auzim ce se intampla afara, nu ne putem da seama de trecerea timpului. Ceasul nostru cu altimetru era atarnat de fermoarul sacului de dormit, cat mai aproape de urechile noastre, l-am auzit insa foarte usor.
Cat e ceasul? L-am pus sa sune la 22:50, sa avem timp sa ne pregatim si sa ne hidratam.
Usor de zis, mai greu de facut: afara se facuse deja un frig crancen, alti aplinisti cu oxigen se auzeau mergand apasat in afara cortului nostru. Iesim de sub sacul de dormit cu care ne invelisem amandoi, ne punem supramanusile de puf si incepem sa ne echipam: 1 L de apa cu izotonic pentru fiecare, deja foarte rece, 4-5 geluri in buzunare. Mai mancam ceva acum? Nu, nu avem timp, hai sa luam un gel si sa plecam, mi-e foarte frig si nu mai vreau sa stau aici.
