Category: various
Current self or remembering self?
Daniel Kahneman suggests that there are 2 ways through which you decide whether or not you are happy: the current self and the remembering self.
The current self feels good when you experience nice small things: a coffee break, a cigar, a trip, a walk in the park, a movie, a few minutes of sleep in the morning, good music or easy days at work. The current self doesn’t want to be caged, to think of the future, it just wants to have fun in the present, all the time.
The remembering self wants to build new unforgettable memories, so you can be proud of them for a long time in the future. It sometimes gives up instant gratification for what he could get in the future: a shorter vacation now for freedom later, a shorter work break for a bigger business later, no movies tonight for a better health later, waking up early so that you could do more in the long run, hard work so that you can be rich and do whatever you want, tough experiences so that you can grow yourself and inspire others.
SPOT
Anul trecut am folosit pentru prima data dispozitivul, la propunerea lui Bogdan. In Pamir ne-a scos din multe momente dificile, am reusit sa fim aproape de cei care ne-au sustinut, aproape de familie, de sponsori, de cei ingrijorati de soarta noastra.
Anul acesta, in Himalaya, SPOT-ul ne-a ajutat sa va comunicam pozitia pe harta si un mesaj predefinit, mai ales in zilele cand nu am avut baterie pentru telefonul prin satelit.
Tibi folosind SPOT-ul in Tibet, intro tura de aclimatizare la 6000m.
Kathmandu
Punctul nostru de plecare in exeditie: Kathmandu este un oras exotic, atat de variat, agitat, pe alocuri murdar, cu cladiri joase din caramida rosie…
Ar fi fost bine sa avem vaccinurile facute, insa noi am sperat ca vom petrece mai putine zile expusi bolilor tropicale. Spre fericirea noastra, am avut noroc sa nu ne contaminam cu nici un virus – febra dengue, febra tifoida, malarie…
O experienta culturala, un mediu diferit total fata de cel de unde veneam noi, capitala Nepalului ne-a invatat sa apreciem de unde venim, sa admiram Bucuresti-ul, sa nu ne mai plangem de aglomeratie, praf, fum sau claxoane.
Aeroportul International Tribhuvan din Kathmandu
Stairway to Heaven – partea a III-a
Unele lucruri sunt foarte greu de povestit, de amintit, unele momente am vrea sa le uitam si totusi nu putem, nici macar cu trecerea timpului. A trecut mult prea putin de cand am fost acolo sus, de cand am ajuns acolo unde mi-a fost teama sa visez sa ajung. Si in acelasi timp, de cand am ajuns acolo unde m-am schimbat, acolo unde am mai urcat un munte al meu, acolo unde o parte din mine a ramas…
Urc, pas dupa pas, intrerupt doar de cele 16 respiratii necesare ca sa nu ma prabusesc…
Ma doare tot ceea ce am in interior, asa cum imi spunea Tibi, ma simt ca o carcasa plina de organe bolnave. Picioarele imi tremura fara sa ma pot controla, desi am incalzitoare in bocanci degetele imi sunt inghetate. Mi-e teama sa nu le pierd, de asta mi-e cel mai teama acum, stiu ca din momentul cand nu o sa ma mai doara e de rau. Sper doar sa nu degere in profunzime.
Himalaya 2011
O expediţie care a pornit la drum din prima zi în care am atins pământul românesc la întoarcerea din Pamir, o expediţie pe care nu am îndrăznit niciodată să ne-o dorim înainte.
Acum un an nici nu visam la aşa ceva – şi deşi mai avem mult până acolo, suntem hotărâţi să mergem numai înainte, oricâte sacrificii ar fi nevoie să facem.
Am încercat să ne depăşim limitele fizicului şi psihicului, organizând în cele mai mici detalii expediţii la mare altitudine, în zone exotice, în necunoscut. Am reuşit de fiecare data să păşim mai sus, să trecem peste provocări, să avem curajul să facem încă un pas… Am întâlnit oameni şi culturi, am învăţat să facem lucrurile altfel, am trăit la maxim noutatea, diversitatea, ineditul.
Că şi pregătire avem multe de învăţat de la mentorii noştrii. Sunt alpinişti mult mai experimentaţi, mai dedicaţi şi mai în măsură să merite să ajungă acolo. Ce avem noi însă mai mult că oricine este determinarea, tinereţea, ajutorul celor din jur şi o planificare impecabilă, care până acum ne-au dus de fiecare data la bază muntelui pe care vroiam să îl urcăm. De data asta vrem destinaţia supremă, paradisul alpiniştilor, acolo unde vom trece linia dintre viaţă şi moarte, unde vom călca în “the death zone”: la peste 8000m, fără oxigen, fără şerpaşi, fără ajutoare din afară.
Cât de departe înseamnă departe? Cât de sus înseamnă foarte sus? De data asta am luat în calcul pregătirea noastră, în materie de organizare, tehnică, antrenament, costuri şi expertiză şi am ales: Cho Oyu. Zeiţa de turcoaz, 8000ar-ul cel mai apropiat de Everest, al 6-lea vârf de pe Terra ca şi altitudine, 8201m, unul dintre cele 14 vârfuri de peste 8000m de pe Pământ.
